Autor: prof. dr. Manuela Zorca
Acidul oxalic (acidul etandioic, C2H2O4), cel mai simplu acid dicarboxilic, este o substanță solidă, albă, inodoră; este produs în organism prin metabolizarea acidului glioxilic sau a acidului ascorbic, cunoscut sub numele de vitamina C. Când este ingerat, acidul oxalic se poate lega de minerale pentru a forma săruri, precum oxalatul de calciu și oxalatul de fier. [1]
Obținerea sărurilor acidului oxalic din plante (oxalați) este cunoscută din anul 1745, când botanistul și medicul olandez Herman Boerhaave a izolat un oxalat dintr-o specie de măcriș. În anul 1824, chimistul german Friedrich Wöhler a obținut acid oxalic prin reacția cianogenului (dician N≡C−C≡N) cu amoniac, în soluție apoasă. Acest experiment poate reprezenta prima sinteză a unui produs natural. [2]
Acidul oxalic poate fi obținut prin acțiunea acidului azotic asupra zahărului, melasei, orezului, amidonului, gumei, lânii, mătăsii și a multor alți compuși organici, care nu conțin azot. Marcellin Berthelot l-a obținut în laborator din acetilenă, etilenă și propilenă, prin oxidare cu permanganat de potasiu. [4]
Plantele din familia Oxalis (peste 300 de specii) conțin acid oxalic. Unele dintre ele au fost utilizate din cele mai vechi timpuri în gastronomie, medicină și în alte domenii. [3]
Acidul oxalic se găsește în piperul negru, pătrunjel, semințele de mac, rubarbă, măcriș, spanac, gulii, banane, boabele de cacao și ciocolată, în majoritatea nucilor și a fructelor de pădure. [1, 2] Deci, principalele surse de acid oxalic sunt produsele de origine vegetală. Planta de rubarbă (revent), Rheum rhabarbarum, este înaltă de 0,5-1 m, iar în pământ are un rizom cu rădăcini bine dezvoltate. De la rubarbă se folosesc pețiolurile (coada frunzelor) şi rizomii, frunzele fiind toxice din cauza cantității mari de acid oxalic. Rubarba conţine și oxalat de calciu, la fel ca şi multe specii de licheni. În cantități mari, acesta poate conduce la formarea de calculi renali. [5]
La nivelul aparatului excretor, acidul oxalic, dar și oxalatul de calciu, vor determina leziuni renale (de tip micro-litiazic sau micro-sângerări), vezicale, uretrale, care în timp pot degenera în cancer. Alimentele ce conţin acid oxalic induc aciditate în corp şi pierderi consecutive de calciu, magneziu și fier. Acidul oxalic ingerat prezintă doza letală de 600 mg/kg corp. Când este introdus în organism pe cale digestivă irită întreg tubul digestiv, deoarece ia formă de ace; același lucru îl face când se elimină la nivelul aparatului excretor, producând leziuni. Prezintă o proprietate unică: complexează selectiv calciul, magneziul și fierul, cărora le este împiedicată absorbţia din intestinul subțire. Alterează astfel grav absorbția acestor metale. Pentru a-l elimina, organismul pompează mari cantităţi de apă spre rinichi, pentru a-l solubiliza. [2]
Aproape 85% din pietrele la rinichi conțin oxalat de calciu și/sau fosfat de calciu. Este asociat oxalatul de calciu cu acidul oxalic din alimente. Dar, studii științifice au demonstrat că acidul oxalic prezent în alimente joacă un rol nesemnificativ în formarea acestora. De exemplu, conform Jurnalului Societății Americane de Nefrologie, în anul 2007 s-a încheiat la Boston cel mai important studiu făcut, aproximat la 44 de ani. S-a studiat relația dintre consumul de oxalați și apariția pietrelor la rinichi. Au fost urmăriți 240.681 oameni de toate vârstele. Doar 1,9% au făcut pietre la rinichi, însă nu s-a evidențiat o legătură clară privind consumul alimentelor bogate în acid oxalic. [6]
Aproximativ 25% din acidul oxalic produs industrial este folosit ca mordant (substanță chimică care fixează coloranții pe fibrele textile) în procesele de vopsire. Este utilizat drept înălbitor pentru albirea pastei de lemn utilizată la fabricarea hârtiei. Acesta se găsește în compoziția unor produse pentru albirea dinților. Se folosește ca înălbitor pentru produse din paie, piele sau lemn. De asemenea este utilizat pentru îndepărtarea petelor de cerneală, vopsea sau lac. [7] Una dintre multiplele utilizări ale acidului oxalic este cea de îndepărtare a ruginii. [8]
În apicultură, acidul oxalic are rol de pesticid și este utilizat cu scopul de a ucide Varroa destructor, un parazit acarian extern. Dar, în concentrații mari, poate contamina mierea și poate ucide albinele. Se folosește o soluție de acid oxalic de concentrație 5% (dizolvat în soluție de zaharoză și apă) pentru administrarea în familiile de albine, în profilaxia varoozei. [9]
Alimentele ce conțin acid oxalic sunt esențiale pentru buna funcționare a organismului, însă poate fi dăunător deseori. Numai după un consum mai îndelungat al unui aliment se poate face legătura între nocivitatea lui şi manifestările de boală induse de acesta. Ceea ce contează în mod esenţial pentru prevenirea bolilor şi menţinerea sănătăţii este calitatea nutriţională a alimentelor.
BIBLIOGRAFIE
- www.naturalpedia.com/oxalic-acid-sources-health-benefits-and-uses.html
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Acid_oxalic
- https://www.stejarmasiv.ro/oxalis
- www.henriettes-herb.com/acidum-oxal.html
- www.art-emis.ro/stiinta/cinci-acizi-din-corpul-uman
- Taylor, Eric & Curhan, Gary. (2007). Oxalate Intake and the Risk for Nephrolithiasis. Journal of the American Society of Nephrology : JASN. 18. 2198-204. 10.1681/ASN.2007020219
- www.vedantu.com/chemistry/uses-of-oxalic-acid
- www.toppr.com/ask/question/an-useful-application-of-oxalic-acid
- www.benefitbee.com
